Cuantizarea imaginilor Imaginea este reprezentarea unui obiect executată pe o suprafaţă prin acţiunea directă a utilizatorului sau cu ajutorul unui echipament. Drept exemplu: desene, fotografii, imaginile obtinute cu ajutorul microscopului, telescopului, aparatelor cinematografice, televiziunii s.a.m.d. Pentru a codifica o imagine, mai intii este împărţită în microzone, numite puncte sau pixeli (punctele care se văd pe o porţiune din imaginea de mai jos).
Descompunerea imaginii in puncte se realizeaza cu ajutorul unui rastru (de la cuvint latin raster, literal grebla). Rastrul reprezinta o suprafata plana, in general dreptunghiulara, pe care sint trasate doua seturi de linii paralele, perpendicular intre ele. Densitatea liniilor si, respective, densitatea punctelor caracterizeaza puterea de rezolutie a echipamentelor pentru reproducerea sau formarea imaginilor. De exemplu, pentru ilustratiile de gazeta se folosesc raster cu puterea de rezolutie 24-30 puncte/cm.
Iar pentru reproducerea tablourilor-rastre cu putere de rezolutie 54-60 puncte/cm.
Intrucit imaginile pot fi marite sau micsorate, in informatica dimensiunile imaginilor se redau prin numarul de pixeli pe oriontala si verticala. De exemplu, rastrul vizualizatorului, adica desenul pe care-l formeaza fascicolul de electroni pe ecranul tubului catodic, poate include, 640 x 480 sau 1024 x 768.
In cazul imaginilor monocrome (imagini in alb-negru) fiecare microzona se descrie prin luminatia (stralucirea) sa, valorile careia se reprezinta printrun numar binar.
Obisnuit, numarul respectiv este format din 8 cifre binare. Valorii 0 ii corespunde culoarea neagra, iar valorii 255 – culoarea alba. Valorile intermediare 1,2, …, 254 le corespund diferite nuante de gri.
0 1 2 … 255
In procesul codificarii microzonele unei imagini sint parcurse in ordinea in care sunt citite: de la stinga la dreapta, de sus in jos. Prin urmare, o imagine alb negru va fi codificata printr-o secventa de octeti, fiecare octet reprezentind nuanta de gri a microzonei respective. Setul de numere binare care reprezinta informatia fiecarei microzone se numeste imagine numerica. Operatia de transformare a imaginii intr-un set de numere binare se numeste cuantizarea imaginii. Cantitatea de informatie intr-o imagine alb-negru se determina din formula: I = XY (octeti). Unde X si Y sint dimensiunile imaginii in puncte. De exemplu, in cazul unei fototgrafii de ziar cu dimensiunile 15x10 cm si puterea de rezolutie a rastrului 24 puncte/cm, obtinem: X = 15 cm x 24 puncte/cm = 360 puncte; Y = 10 cm x 24 puncte/cm = 240 puncte; I = 360x240 = 86400 octeti = 86 Kocteti. Este cunoscut faptul, ca orice culoare inregistrata de ochiul omului poate fi reprodusa prin adunarea (amestecarea) in anumite proportii a celor trei culori de baza: rosu, verde si albastru – in transcriptia engleza RGB. De exemplu, culoarea alba se obtine adunind culorile de baza in proportii egale, culoarea galbena se obtine adunind numai rosu si verde etc.
Prin urmare, fiecare microzona a unei imagini color se codifica cu ajutorul a trei octeti, primul reprezentind nuante de rosu, al doilea nuante de verde si al treilea nuantele de albastru. Cantitatea de informatie intr-o imagine color se determina din formula: I = 3*X*Y (octeti). Codificarea imaginilor dinamice se efectuiaza prin descompunerea lor intr-o secventa de imagini statice, denumite cadre. In cinematografie se utilizeaza 24, iar in televiziune 25 de cadre pe secunda.
Cantitatea de informatie dintr-un film cu durata T se determina din relatia: V = T * f * l (octeti), Unde f este numarul de cadre pe secunda, iar l – cantitatea de informatie intr-un singur cadru. De exemplu, in televiziune puncte si f = 25 cadre/sec. Un cadru in culori va contine: I = 3*625*625 = 1171875 Octeti = 1,2 Mocteti. Un film in culori cu durata de 1,5 ore va contine: V = 1,5 * 3600 * 25 * / = 162 Gocteti
Trimite prietenilor de pe:
| 
.
.
